All posts by Autorul fără nume

Tanti Rodica și contul de Facebook

De Ziua Morților (da, și morții au ziua lor), tanti Rodica merge după datină la cimitir să le aducă celor dragi trecuți în neființă un omagiu. Ajunsă la cimitir, scoate din sacoșă un aparat foto și face câteva poze la mormântul celor dragi trecuți în neființă.

O cunoștiță văzând că face poze, o întreabă:

„Auzi Rodică, îți faci cont de Facebook?”

Să împărțim Ardealul cu ungurii!

ardealul

Stând io așa și cujetând la diferite chestii planetare, deodată… zbang… îmi vine o idee, și anume: „Cum putem noi românii să împărțim Ardealul cu ungurii?”

Dialog între un ardelean (știți, există ardeleni și români, e o diferență!) și un ungur:

Românu’ (după ce întinde o pită cu pateu): – „Ia mă Janos, o parte din Ardeal!”
Janos:„Köszönöm szép!”

(am ciordit poza de la…)

Pompiliu sună la 112…

Într-o seară Maricicăi i se face frig brusc, are frisoane și tremură din toate încheieturile. Disperat, Pompiliu ia telefonul și sună la 112.

Pompiliu:„Alo, 112-ul?”
112-ul:„Da, spuneți vă rog!”
Pompiliu:„Lu’ Maricica mea îi e frig, tremură, iar când pun mâna pe ea e rece.”
112-ul:„În cazul acesta ați sunat greșit domnule. Sunați vă rog la Pompe Funebre! Ei se vor ocupa de cazul dumneavoastră.”

Când șefa îți spune că ești palid…

Merg astăzi la serviciu, ca de obicei, dau ochii cu șefa.

Eu: – „Ceau!”
Șefa: – „Ceau! Ce faci? Te simți bine?”
Eu: – „Da! Mă simt excelent! De ce mă-ntrebi?”
Șefa: – „Nu știu, pari cam palid.”
Eu: – Stai un moment!”

Dau fuga la baie, mă uit în oglindă… jap, jap două palme, după care mă întorc la șefa.

Eu: – „Ei, cum arăt acum?”
Șefa: – „Parcă ai mai prins culoare, arăți mult mai bine.”
Eu: – „Ok. Mulțumesc frumos!”

După care mă întorc la treaba zilnică, desigur îmbujorat. 😀

Banc electoral

rai-iad

Cum suntem în plină campanie electorală, evident, circulă o mulțime de bancuri pe această temă. Pentru astăzi am să vă povestesc unul care se potrivește perfect cu situația noastră, a românilor.

Cică, moare un cel mai cinstit politician român – evident așa ceva nu există, dar e banc 😀 – și înainte de a i se decide soarta, adică dacă merge în Rai sau Iad, i se prezintă cele două locații de către un funcționar al Purgatorului.

La Iad – mese întinse, muzică cu lăutari, grătare, mici și bere, dansatoare, ce mai… veselie în toată regula.

La Rai – liniște, muzică relaxantă, rugăciuni, muzică bisericească, altfel spus: un loc luminat, loc cu verdeață, loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea.

Ajunge politicianul nostru în fața lui Dumnezeu și cum în viața sa de politician a făcut numai bine și a fost cinstit, Dumnezeu îi spune:

„Fiule, pentru că ai fost cinstit, corect, ai ajutat oamenii nevoiași și te-ai ținut numai și numai de treabă, te trimit în Rai!”

Bucuros, politicianul pășește pe meleagurile Raiului… După câteva zile petrecute în grădina Raiului, politicianul se plictisește, ca urmare i se adresează lui Dumnezeu:

„Doamne, toți prietenii mei sunt în Iad, iar eu aici mă plictisesc de moarte. Trimite-mă, Te rog, și pe mine în Iad!”

La care Dumnezeu:

„Sigur vrei să te trimit în Iad?”

Politicianul: – „Sigur!”

Și astfel politicianul nostru cinstit este trimis în Iad.

La poarta Iadului îl întâmpină Dracul de serviciu și cum intră domnul nostru în curtea Iadului, Dracul îl aruncă direct în cazanul cu smoală.

Nedumerit și disperat, politicianul îl întreabă pe Drac:

„Auzi Drace, de ce mă chinui așa? Acum câteva zile când am trecut pe aici am văzut că era distracție maximă, mâncare și băutură din belșug, nu suferință și chin!”

La care Dracul îi spune:

„Da domnule, dar acum câteva zile era campanie electorală!”